Am ramas putin socata citind un articol despre cei mai destepti 5 copii din lume. Oricat de mult mi-as dori sa cred ca exista acesti oameni, exista ceva ce ma face sa-mi pun anumite intrebari legate de "normalitatea" lor.
Kim Ung Yong: Admis la universitate la 4 ani
Nascut in 1962, este cel mai inteligent om din lume. A intrat in Cartea Recordurilor cu un IQ estimat la 210. La varsta de patru ani era capabil sa citeasca in japoneza, coreana, germana si engleza. La cinci ani, rezolva ecuatii diferentiale si calcule cu integrale. Mai tarziu, invitat la o televiziune japoneza, si-a demonstrat fluenta in chineza, spaniola, vietnameza, tagalong, germana, engleza, japoneza si coreana. La trei ani, cand alti copii sunt fascinati de cartile de colorat, Kim a fost invitat sa participe la cursurile de fizica ale Universitatii Hanyang, iar la sase ani isi petrecea timpul alaturi de savantii de la NASA. A lucrat aici pana in 1978, cand s-a reorientat, alegand ingineria civila, domeniu in care si-a luat doctoratul. I s-a oferit ocazia sa studieze la cele mai prestigioase universitati din Coreea, dar a ales o universitate de provincie, unde lucreaza si in prezent.
Gregory Smith: Nominalizat al Premiului Nobel la 12 ani
Nascut in 1990, Gregory Smith a invatat sa citeasca la doi ani, iar la 10 era deja student. Totusi, geniul este doar o parte a vietii lui Gregory. Cand nu devoreaza orice carte ii cade in mana, baiatul bate Globul in lung si-n lat ca activist pentru drepturile copiilor. Este fondator al International Youth Advocates, o organizatie care promoveaza pacea si buna intelegere intre tinerii din intreaga lume. S-a intalnit cu Bill Clinton si Mihail Gorbaciov si a tinut discursuri la ONU. Pentru toate acestea, Gregory a fost nominalizat de patru ori (!!!) la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima lui realizare? Si-a luat permisul de conducere.
Akrit Jaswal: Chirurg la sapte ani
Cu un IQ de 146, Akrit a fost desemnat cel mai inteligent copil din India, tara cu peste un miliard de locuitori. Akrit a intrat in atentia publica in 2000, cand a realizat prima operatie chirurgicala. Avea doar sapte ani, iar pacienta lui, o fetita de opt ani, suferise arsuri grave la una din maini, astfel ca degetele sale erau lipite unul de celalalt. Desi Akrit nu avea cunostinte medicale, a reusit sa-i desprinda degetele, astfel ca fetita si-a putut folosi mana din nou. In prezent, studiaza la Universitatea Chandigarh din India si sustine ca este pe cale sa descopere un leac impotriva cancerului.
Michael Kevin Kearney: Absolvent de facultate la 10 ani, profesor la 17
A devenit cel mai tanar absolvent de facultate, la varsta de 10 ani. In 2008, a castigat varianta americana a jocului de cultura generala „Vrei sa fii miliardar?”. Nascut in 1984, Michael a vorbit pentru prima data cand avea patru luni! La sase luni, i-a spus medicului sau pediatru: „Am o infectie la urechea stanga”, iar la zece luni deja stia sa citeasca. La patru ani lua punctaj maxim la un prestigios test de matematica, iar la sase ani termina liceul. A urmat Antropologia la o universitate americana, pe care a absolvit-o la doar 10 ani.
Saul Aaron Kripke: invitat sa predea la Harvard inca din timpul liceului
Fiul unui rabin, Saul Aaron Kripke s-a nascut in 1940, la New York si a crescut un Omaha. Cand era in clasa a patra, a descoperit algebra, iar cand se afla inca in scoala primara stapanea deja geometria si se apuca de filosofie. In adolescenta, a scris o serie de eseuri care ulterior s-au transformat in studii de logica formala. Pentru unul dintre acestea a primit invitatia sa predea la Harvard, oferta pe care a refuzat-o, motivand: „mama a spus ca ar fi cazul sa termin mai intai liceul si apoi sa merg la facultate”. Kripke este laureat al Premiului Schock, echivalentul Nobelului in filosofie. Este considerat cel mai mare filosof in viata.
Nu contest autenticitatea acestor fapte sau persoane...dar e putin incredibil. Adica ma sperie teribil ideea de a avea un astfel de copil. Oare mamicile lor au mancat ceva deosebit? Sau in timpul sarcinii au citit in continuu carti de filosofie, matematica s.a.m.d.? In cazurile acestea nu mai ai nevoie de sfaturile mamei si ale bunicii despre cum sa-l cresti si sa-l educi... nu mai ai nevoie nici de pampers, carti de colorat, jucarii de plus sau alte chestii de genul... Nu mai apuci sa te bucuri de toate etapele prin care ar trebui sa treaca, de toate nazbatiile si jocurile copilariei (pe care ar trebui sa le retraiesti odata cu el). Super aiurea... Din anumite puncte de vedere nu mi-as dori un asemenea copil.
Si eu care ma credeam desteapta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu